Care este...

Ziua cea mai frumoasa ?
Azi.
Lucru cel mai usor?
Gresala.
Cel mai mare obstacol?
Teama.
Cea mai mare gresala?
Abandonul.
Cauza rautatilor?
Egoismul.
Cea mai mare infrangere?
Tristetea.
Cei mai buni profesori?
Copiii.
Prima necessitate?
Comunicarea.
Ce te face fericit?
A fi util celor din jur.
Cel mai mare mister?
Moartea.
Cel mai mare defect?
Lipsa de chef.
Persoana cea mai periculoasa?
Mincinosul.
Cel mai urat sentiment?
Ura.
Cel mai frumos cadou?
Iertarea.
Locul unde esti in siguranta?
Acasa.
Drumul cel mai rapid?
Calea corecta.
Senzatia cea mai agreabila?
Pacea interioara.
O protectie efectiva?
Zambetul.
Cel mai bun remediu?
Optimismul.
Forta cea mai mare?
Credinta.
Cele mai necesare persoane?
Parintii.
Sentimentul cel mai frumos?
Dragostea.

O stare aiurea.

Stare aiurea. Depresie totala. Sau aproape. Lacrimi fara motiv.  Mii si mii de problem a caror solutie nu o vad in viitorul apropiat. O lene absoluta. Pauza de gandit. Desene animate destinate sa ma amuze. Nu pot spune ca au vreun rezultat. Daca toate proiectele pentru facultate ar decurge atat de usor cum decurg gandurile mele in momentul de fata, totul ar fi mult mai usor. As fuma o tigara, dar pe de alta parte as vrea sa le las. Slabe sanse. Alte lacrimi imi apar in ochi. Absolut nici un motiv. Nebunie? Poate. Foame? Cred. Nici de asta nu sunt sigura. Dor de el. In rest , < chefless >. Vreau decat sa fiu eu cu mine in lipsa lui.Alte lacrimi. Din nou nici un motiv. Fumul iese din tigara abia aprinsa, iar o lacrima “isi ia zborul” din ochiul meu. Nebunie totala.Macar am suc. Vreau la mare. Vreau ca soarele sa isi reverse razele calduroase pe pielea mea si sa ii dea culoarea aia frumoasa pe care numai vara o poate da.Vreau sa mor de cald, ca apoi sa intru sa ma racoresc in mare. Sa las valurile sa se sparga de corpul meu. Sa-mi stropesc prietenii cu apa, si sa fac pe suparata cand ma baga cineva cu capul la fund. Nu-mi place sa faca cineva asta constant, dar atata timp cat e rar, foarte rar si dureaza putin e ok.Vreau vara, pentru ca atunci e anotimpul meu fara griji. Anotimpul sufletului meu. Nu mai am chef de “Viata cu Louie”. Am ajuns la saturatie, nu ma mai binedispune. Deloc. Trist. Acum vreau , vreau sa ma tina el in brate. Atat. Atunci stiu ca totul o sa fie bine. Pana atunci… voi gasi ceva sa fac. Sa imi umplu timpul. Poate ma voi mobilize si voi face chiar ceva constructiv. Poate.