miercuri, 8 septembrie 2010

i still believe...

Inca cred in miracole.. inca sper .. nu conteaza.. voi crede pentru amandoi.Stiu ca intr-un final totul va fi asa cum ar fi trebui sa fie.Nu o sa renunt, nu acum, nu niciodata. Poate ca nu sunt o printesa , dar poate ca mi-am gasit printul. Asa ca nu voi renunta tocmai acum sa cred in miracole..
"If I were a boy I think I could undestand." - alt contex, dar se potriveste perfect.
In final nu sunt decat un mic suflet optimist pana in maduva oaselor. Si da, in caz ca se intreba cineva.. sunt nebuna si sunt foarte mandra de asta!

6 a.m in a september night

In liceu, nu am fost niciodata genul de fata care sa aiba relatii lungi. Eu eram fata cu " cea - mai - lunga -relatie - de - trei -saptamani", maxim. Si uneori ma uram pentru asta. Credeam ca e ceva in neregula cu mine, alteori credeam ca sunt doar "blestemata".
Bineinteles toate prietenele mele aveau relatii ( si cand spun asta ma refer la cele normale - mai mult de trei saptamani - pe scurt, lungi!).Toate! Adica... ce era in neregula cu mine?
Atunci ma tot intrebam ... cum pot doi indragostiti sa petreaca atata timp impreuna si / sau la telefon si sa nu se plictiseasca niciodata? Si de ce se certau? Care puteau fi motivele care sa porneasca o cearta intre doi indragostiti ( mai ales unii tineri) ?
Acum stiu.Uneori te plictisesti, si cele mai multe certuri incep din motive stupide, foarte stupide , dar este o parte a relatiei si de asemenea dragut. Si in plus toate lucrurile plictisitoare, enervante sau poate doar normale, cand le faci cu persoana iubita , devin ceva diferit. It's just like magic.