Genial.

Dorinta mea a devenit realitate!
A nins de ziua mea. De cand m'am trezit pana aproape de 12 noaptea. Genial! Cineva acolo sus ma iubeste mult. Multumesc!

Zapada!

Am primit ce imi doream.
Zapada! Nu, nu a nins , dar cineva care imi e atat de drag mi'a facut cel mai frumos cadou de ziua mea.
Un glob de sticla cu zapada! :x  E genial. Esti genial!
Acum pot sa privesc prin geam fulgii dansand in "aer". Multumesc, multumesc , multumesc!
Acum am propria mea zapada. Iarna , vara, toamna sau primavara am zapada!
Multumesc! :*

Angels sing for you from the sky above...

Azi, este ... ar fi fost ziua unei persoane deosebite. Azi ar fi implinit 20 de ani. Azi s'ar fi ridicat din pat, la fel de vesel si de bun ca de obicei. Dar pentru el nu mai exista - azi. Pentru el , nu mai exista azi de 5 ani jumatate.

Uneori e ciudat sa vezi cum un copil , bun si inocent , care iubea tot si pretuia viata mai mult decat o fac alti oameni se stinge incet si cu durere, fara sa se planga. E ciudat sa vezi cata putere se afla intr'un suflet atat de mic - si cat poate sa indure. E ciudat - ca acel copil a dat o lectie multor oameni mari, si le'a dat si speranta ca o sa fie bine atata timp cat a putut.El e eroul meu. El e cel care ma facea sa ma ridic cand mi'era greu. Gandul ca el nu s'a plans cand viata i'a dat cea mai grea lovitura , ma facea intotdeauna sa imi gasesc puterea de a merge mai  departe. Razvan , eu nu te voi uita niciodata. Tu esti eroul meu!

You are our love Jack. Angels sing for you from the sky above.

pur si simplu aiureli de noapte.

E noapte iar. Stau si privesc cerul senin de iarna. De data asta , nu mai e iarna si in sufletul meu. Abia astept sarbatorile. Vreau, vreau zapada. Atat! Cel mai frumos cadou. Fulgi mari , jucandu'se, dansand in aer, aterizand in parul meu.

Fumul iese din tigara aprinsa, iar eu visez. Visez cu ochii deschisi, caci somnul e departe de mine. Sunt o creatura a noptii. Iubesc noaptea. E atata liniste si pace. Iar in week'end, noaptea e plina de viata.Vibreaza de la sunetul muzicii dintr'un club, sau de la glasurile oamenilor ce se bucura de o noapte libera.

Iubesc noptile lungi de vara. Ador sa privesc rasaritul si apusul soarelui. Clipele alea dintre noapte si zi sunt magice. Ma fac sa simt ca sunt intr'o lume din basme, cu printi,printese si zane. Fara vrajitoare diabolice.

Ador noaptea si pentru ca totul e invaluit in mister.Niciodata nu poti fi sigur de ceva ce ai zarit tarziu in noapte. Intuneric, liniste si luna ce isi revarsa lumina protectoare asupra noastra :x.

Da, iubesc noaptea! si zapada!

Vreau, vreau zapada!

Nimeni nu ma poate ajuta cu asta. si totuti : Anyone?

un nou inceput.

L'a iubit mai mult decat s'a iubit pe ea. Ani in sir, in fiecare luna , zi de zi , cu fiecare secunda ce trecea mai mult si mai mult. A dezamagit'o de mii de ori, iar ea niciodata nu a renuntat. Pana acum.

Ea i'a daruit tot. Tot ce a avut mai bun si mai pur. Iar el ii oferea din cand in cand vise si iluzia ca e a lui.

Dar acum s'au schimbat. Amandoi. Ea vrea mai mult. Iar el.. nu mai e cel de care s'a indragostit.

A stat nopti in sir gandindu'se : " Unde s'a dus sufletul tau de copil care m'a fascinat? Unda s'au dus visele alea marete ale tale? Unde ti'a disparut zambetul ala curat si sincer? Unde esti tu, suflet complicat? Unde au disparut toate astea?"

Si pentru ca in sfarsit a realizat cat de diferiti sunt acum, si ca idealurile lor sunt paralele, a inceput sa ii vada greselile, sa vada ca lui nu i'a pasat, ca pentru el a fost doar un joc. 
Schimbandu'se i'a oferit exact ceea ce avea nevoie pentru a deschide ochii, i'a oferit  sansa sa se elibereze, sa poata sa zboare iar.
A inceput sa il uite putin cate putin.A inceput prin a'i sterge chipul din mintea ei, a continuat cu toate gandurile despre/cu el, apoi i'a extras numele din inima , iar la final si'a incuiat sentimentele pentru el intr'o cutiuta ascunsa adanc in suflet.

Nu regreta nimic. Spera doar ca intr'o zi sa poata sa fie prieteni. Asa cum erau odata.
Acum e fericita.A invatat sa zambeasca iar zi de zi, cu adevarat. A reinvatat sa se indragosteasca, a reinvatat ca nu toti baietii sunt la fel. A invatat sa aiba din nou incredere. A invatat ca ii place sa fie ea, complicata si naiva. Si a invatat ca merita, ca merita mai mult decat ii oferea el - ca merita mai multe decat iluzii.
Acum spera sa ii fie bine pe drumul pe care l'a inceput, si sa nu se termine curand. Pentru prima oara dupa mult timp a indraznit sa porneasca pe un drum nou si necunoscut. Si ii place.Mult. 
Acum toata tristetea si durerea s'au dus.Acum e fericita.

Oboseala.Ganduri aiurea si Zapada.

Iubesc iarna. Ador zapada. Ador sa ma plimb printre fulgii de nea sau sa stau lipita de geam privind dansaul lor atat de frumos.

Iubesc ziua de colindete. Iubesc Craciunul, dar nu imi mai place Revelionul. Ador noaptea, dar noaptea asta ma simt prea obosita.

Mi'ar placea sa ninga mai des. Mi'ar placea ca iarna asta sa ajung la munte.

Mi'ar placea sa termin proiectul asta idiot odata, sa nu imi mai fie lene, somn si scarba de el. Mi'as dori sa pot sa dorm , sa ma odihnesc.

Ar fi atat de frumos sa nu se termine banii atat de repede.

Mi'as dori sa fiu mereu la fel de fericita si de linistita cum sunt acum, in ciuda oboselii si stresului. Ar fi perfect.

Nu credeam ca voi putea uita de el atat de mult ca acum. Dar e bine. E genial.

Gandesc prea mult acum. Nu pot lega fraze la ora asta, nu azi. Dar maine, maine voi dormi. Maine ma voi odihni.

Desi... ma indoiesc. Presimt ca voi iesi in oras, sau ca voi vorbi cu tampitica asta de la langa mine pana la 6 dimineata.

E iarna iar?.. Nu simt. Vreau sa ninga. Atunci voi simti ca e iarna. Vreau zapada. Vreau bataie cu bulgari, vreau sa fac oameni sau ingerasi de/in zapada.

Cel mai frumos cadou de ziua mea ar fi sa ninga. Mult, cu fulgi mari si desi. Ar fi perfect.

Iubesc iarna mai mult decat orice anotimp. Stiu ca e cel mai rece anotimp, dar pentru mine e cel mai calduros. Nimic nu te face sa iti fie cald, mai mult ca o bataie zdravana cu zapada. Ca atunci cand eram mici.

Ce frumosi erau anii aia.Fara griji, stres sau oboseala. Joaca, joaca si iar joaca. Toata ziua ne jucam.

Acum trebuie sa ma intorc la proiectu asta stupid.

noapte alba.noapte lunga. voi visa cu ochii deschisi la zapada.

De'a soarecele si pisicca.

Intotdeauna ii dorim pe cei pe care nu ii putem avea, si ii indepartam pe cei care ne doresc.
Mereu la fel, si in acelasi timp altfel.
E ca si cum am fi niste marionete ghidate de niste sfori invizibile ce ne conduc in directia opusa.
Mereu alergam dupa un ideal greu de atins.
Suntem in continuu atrasi de acest joc de'a soarecele si pisica.Ne fascineaza.
Uram durerea, incertitudinea, disperarea si totusi intr'un mod absurd le aducem in viata noastra in permanenta.
Avem mii de intrebari ale caror raspuns nu il putem gasi singuri , dar cand avem posibilitatea sa aflam ceea ce ne intereseaza, ne eschivam.
Cautam mereu scuze pentru actiunile noastre atunci cand vrem sa parem nesiguri si neajutorati in fata celorlalti, cand de fapt noi stim deja adevaratele motive.
Incercand sa recuperam vechiul nostru eu, vom pierde mereu o parte din noi.
Nu vom mai fi niciodata ca la inceput. Niciodata intregi. Mereu incompleti, mereu alergand dupa iluzii.
Iar atunci cand avem ceea ce ne'am dorit, obtinem initial satisfactie, apoi realizam ca nu aveam nevoie de asta. Ca era doar un moft.
Apoi iar ne fixam un ideal, si o luam de la inceput.
Mereu in miscare. Mereu pe fuga. Niciodata complet multumiti.
Fericirea?
Fericirea o vom gasi cand ne vom opri din alergat. Din alergat fantasme.
Fericirea o vom gasi in realitate. In lucrurile marunte din jurul nostru. In viata de zi cu zi.

Scrisoare catre piscotelul meu.

Dragul meu piscotel,

Bineinteles ca este o ora tarzie in noapte, iar eu nu pot sa dorm. Aiurita asta doarme dusa. Nu am cu cine comunica. Tu probabil stai si te uiti la televizor , pentru ca nu ai somn.

Si pentru ca plictiseala e in toi, am inceput sa ma uit pe poze. Poze cu noi. Mii si mii de poze cu noi. Si mi'am amintit de toate momentele alea frumoase cu tine. Momente pe care tu le strici uneori - mai mereu . O ai in sange. Dar cum spuneai si tu , cand vrei esti cea mai dulce persoana pe care o cunosc.

Pentru ca cu tine pot sa fiu eu. Pentru ca cu tine rad oricand si oricat de trista as fi. Pentru ca desi nu vorbim zilnic suntem la fel de apropiate. Pentru ca tie iti e lene sa pleci din FG, iar eu nu am chef sa ma deplasez cu autobuzul  si ajungeam sa ne vedem o data la 2 saptamani (aproximativ). Pentru ca ne certam atat de rar, si atunci nici macar nu se poate numi cearta.Pentru ca stiu ca oricum ma iubesti chiar daca nu ma mai ai prima sau a doua in topul de pe hi5, care este irelevant. Pentru ca am petrecut un an intreg cu tine in 32 si nu m'am plictisit. Pentru ziua aia frumoasa din expo. Pentru balul din clasa a 9a. Pentru noaptea dinainte de ziua mea ( o doamneee!). Pentru ca de 4 veri mergem impreuna la mare.Pentru ca tu ai fost "remorca" mea la majorate. Pentru ca mor de dorul tau.Pentru ca e atat de ciudat sa nu pot sa mai incerc sa te fac sa iesi afara. Pentru noptile pierdute purtandu'ne ca niste copilasi mici [mai ales la tine la tara]. Pentru toate noptile dinainte de bac cand vorbeam la 2-3-4-5 dimineata, mii de ore la telefon.. Pentru ca iti ador ochii cand sunt fericiti. Pentru ca cu tine si atunci cand ma plictisesc ma distrez. Pentru prima zi de la mare de anul asta, cand am ras 2 ore desi eram obosite. Pentru ca nu cred ca intereseaza pe cineva de ce scriu eu aici, dar nu imi pasa.Pentru ca o sa iti fie lene sa citesti atat. Pentru ca te iubesc!

 Pentru ca vineri , sambata si duminica te vad chiar daca vrei sau nu asta ! :))

Semnat: "Siiiiiiiiis".

     "We're sisters,you're my family.What is you is me.There's nothing that
    you could ever say to make me let you go."

Ani de liceu..

Toamna se numara bobocii...

15 septembrie.Data in care incepea in mod normal liceul. Deschiderea noului an scolar. Slujba de inceput de an si discursuri peste discursuri: directori, profesori, elevi, pana si un trimis al primariei. De obicei doar bobocii asculta toata polologhia asta. Cei mai mari, stau in "bisericute" asteptand plictisiti sa scape mai repede de chin.

Clasa a9a sau bobocii, se ingramadesc in fata, cautandu'si fiecare clasa, asteptand plini de emotii, spaima, entuziasm sa isi cunoasca noii colegi, si mai putin dirigintele.Apoi pleaca acasa, sa discute cu prietenii lor - tot boboci, sau nu - prima lor zi din viata de liceeni. Unii sunt dezamagiti de ce au descoperit, altii nu.

Clasa a 10a  tocmai trecuti si ei prin "chinul" celor mici, stau putin mai departe de "scena" , asteptand si ei sa intre in clase pentru ca apoi sa plece acasa. Bineinteles ca ei , acum, sunt "mari".

Clasa a11a. Ehee.Ei deja cunosc "lumea buna" din liceu. Se saluta cu toata lumea, par plictisiti, sictiriti, vorbesc despre majoratele ce vor urma, despre baluri, excursii, dar mai ales despre barul unde vor pleca dupa deschidere.

Clasa a12a. Ei sunt cei "mai mari si ce mai tari" din parcare pardon liceu. Se cunosc toti intre ei.Socializeaza. Eventual mai baga in seama si cativa amici din clasele mai mici.Isi saluta dirigintele si pleaca intr'un bar. Bineinteles ca aceasta zi nu este decat un prilej pentru ei de a se reintalni.

Din punctul meu de vedere anii de liceu, sunt geniali. Si depinde de fiecare clasa in parte daca simt ca traiesc acesti ani cum ar trebui.

Am fost azi la liceu cu colegii mei, si am format o alta clasa, " 13Au' ". Vroiam si noi sa mai fim mici. Sau poate ca nu avand in vedere ca ne asteapta o noua etapa din viata in care sa fim , iar , boboci - facultatea. Dar priveam nostalgici la "cei mici" si pentru cateva momente ne'am intors in timp - amintindu'ne cum eram si noi acum 4 ani. Poate nu la fel de emotionati sau speriati ca ei - dar eram cel putin curiosi.


Cum spuneam : Toamna se numara bobocii. Numai ca toamna asta nu mai suntem boboci de liceu. "Facultate, frate si viata de noapte".
Pana atunci :" Stiu un loc in care pot sa visez
Oricat mi'ar fii de greu
E de'ajuns sa'mi amintesc cum era in anii de liceu!"

Iubirea este.

Amintirea celor 5 ani plini de iubire traiti alaturi de el , era mai puternica decat suferinta indurata in ultimele luni.
Cand s'au casatorit erau niste pusti, dar cel mai important lucru era ca se iubeau. Dragostea lor desi a trecut prin multe obstacole , a reusit sa invinga. Asta pana acum.
"Oare ce are ea si eu nu am?" se gandea in fiecare noaptea cand nu putea sa adoarma. Zorii o prindeau intotdeauna cu ochii plini de lacrimi.
Il iubea. Il iubea atat de mult. Nu putea trai fara el. A renuntat la tot pentru iubirea ce i'o poarta, la fel cum a facut si el candva.
Toate probleme pe care le aveau au inceput sa le distruga increderea si respectul unul pentru celalalt, iar atunci a aparut ea. Cealalta. Norocul ei a fost inceputul sfarsitului.
Oferindu'i linistea si intelegerea pe care nu o mai avea de fiecare data cand ajungea acasa , l'a cucerit putin cate putin.
Amandoi au gresit, spunand cuvinte grele, pe care apoi le regretau.
Si lui ii era greu sa plece de langa ea, desi nu o mai iubea ca atunci cand erau adolescenti. Cand nu stiau ce inseamna greutatile vietii, si se puteau bucura de orele petrecute impreuna.
Nu dorea sa ii faca rau, si de aceea ii era atat de greu sa o paraseasca. Stia ca ea nu putea trai fara el, asa cum el nu putea trai fara noua lui dragoste.
Lunile treceau, suferinta celor 3 crestea. Clipele petrecute acasa erau iadul lui personal. Iar pe ea clipele de singuratate o ucideau incet.
Desi stia ca nu mai are nici o sansa, a continuat sa lupte. Ii ramasese doar speranta.
Asa a trecut un an din viata lor. El inca nu plecase de acasa, iar ea suferea mai mult ca oricand vazand ca iubirea lui se stinsese.
Atunci a decis ca e timpul sa il lase sa zboare. Inainte sa iasa pe usa , i'a dat o scrisoare:
" Adio, dragul meu. Te iubesc si te voi iubi mereu. De aceea iti dau drumul. Fii fericit tu si pentru mine. Zbori in voie fluturasul meu."

Redandu'i libertatea a fost dovada ei de iubire. In inima ei , inca avea speranta. Poate candva isi va da seama ca a facut o gresala si ca nimeni nu'l va mai iubi cum a facut'o ea, iar ea va fi mereu acolo asteptandu'l.

Sfarsitul unei vechi iubiri.

Picaturi reci de ploaie incepusera sa ii curga pe obraji stergandu’i lacrimile.Cu un ultim efort s’a intors din drum, a alergat spre el si i’a soptit la ureche :’ am incercat de prea multe ori sa te fac sa vezi cat de mult te iubesc, te’ai jucat. Acum e prea tarziu. Nu mai pot sa iert. As fi fost doar a ta…’ si daruindu’i lui, dar si ei un ultim sarut a plecat…

Undeva in departare se auzea ecoul vocii lui.Candva si ea isi dorea sa’i auda glasul, acum insa tot ceea ce isi dorea era sa fuga de el, sa nu il mai vada niciodata, sa uite de el. O ranise prea mult.De data aceasta aripile i’au fost taiate si nu se vor mai vindeca.Nu va mai putea ierta, sau zbura.Stia si ea ca era cu adevarat sfarsitul.

Ramasese doar pasiunea, fara iubire.Orgoliu, dar nu si sentimente curate, ceea ce ramasese era scrumul iubirii ce ii legase, sau cel putin a ceea ce ea simtea pentru el.Fum nu poate exista fara foc. Flacara dintre ei, se chinuia sa ramana in viata, poate ca ar mai fi existat o sansa daca totul nu ar fi devenit un joc, unde ea paria cu sufletul.

El o iubea, dar intr’un fel in care el intelege acest sentiment. Fara sa ii arate ceea ce simte, o vroia doar pentru el, dar nu putea fi doar al ei.

El ramasese sub crengile teiului ce le cunostea intreaga poveste,primul sarut,certurile, impacari, lacrimi,rasete..era uimit de reactia ei.Nu se putea gandi decat la cat de mult o iubeste si ca ar da orice ca sa o aiba iar langa el,ea era singura care il cunostea cu adevarat, singura care il intelegea chiar daca nu zicea nimic [desi el nu a recunoscut asta niciodata]. Dar stia si el ca se terminase. Jocul , nu mai era joc, iar el nu a stiut cand sa parieze cu adevarul din inima lui si a pierdut. Stiga dupa ea, dar nu o vedea intorcandu’se. Nu vroia sa se resemneze trebuia sa faca ceva, nu putea sa fie asta sfarsitul. Stia ca o ranise , dar … cum sa renunte tocmai acum?

Dupa un timp in care alergase continuu se opri,sperand ca va lasa durerea in urma.Desi inca ploua, nu ii pasa se aseza in leagan si ramase acolo gandindu’se daca ar putea trai fara el. Stia ca nu, dar trebuia sa incerce. El nu o iubea… Trebuia sa il uite. Ar fi vrut sa il urasca, dar el era singurul care ar fi putut sa o faca sa zambeasca acum. Avea nevoie de el.

Ironic. Se iubeau si din cauza ca nu au stiut cand sa parieze au pierdut.S’au invins unul pe altul si au ajuns sa sufere amandoi.

Orgoliu. Lacrimi.Tristete.Sfarsitul unei iubiri. Nostalgie. Si totusi nici unul nu a renuntat cu adevarat sa lupte. Amandoi stiau ca un sfarsit nu e decat un nou inceput. Se vor regasi.Iubirea dintre ei va putea fi reinviata. O iubire titanica ce va dainui dincolo de timp si spatiu. Speranta unei vechi iubiri.