Picaturi reci de ploaie incepusera sa ii curga pe obraji stergandu’i lacrimile.Cu un ultim efort s’a intors din drum, a alergat spre el si i’a soptit la ureche :’ am incercat de prea multe ori sa te fac sa vezi cat de mult te iubesc, te’ai jucat. Acum e prea tarziu. Nu mai pot sa iert. As fi fost doar a ta…’ si daruindu’i lui, dar si ei un ultim sarut a plecat…
Undeva in departare se auzea ecoul vocii lui.Candva si ea isi dorea sa’i auda glasul, acum insa tot ceea ce isi dorea era sa fuga de el, sa nu il mai vada niciodata, sa uite de el. O ranise prea mult.De data aceasta aripile i’au fost taiate si nu se vor mai vindeca.Nu va mai putea ierta, sau zbura.Stia si ea ca era cu adevarat sfarsitul.
Ramasese doar pasiunea, fara iubire.Orgoliu, dar nu si sentimente curate, ceea ce ramasese era scrumul iubirii ce ii legase, sau cel putin a ceea ce ea simtea pentru el.Fum nu poate exista fara foc. Flacara dintre ei, se chinuia sa ramana in viata, poate ca ar mai fi existat o sansa daca totul nu ar fi devenit un joc, unde ea paria cu sufletul.
El o iubea, dar intr’un fel in care el intelege acest sentiment. Fara sa ii arate ceea ce simte, o vroia doar pentru el, dar nu putea fi doar al ei.
El ramasese sub crengile teiului ce le cunostea intreaga poveste,primul sarut,certurile, impacari, lacrimi,rasete..era uimit de reactia ei.Nu se putea gandi decat la cat de mult o iubeste si ca ar da orice ca sa o aiba iar langa el,ea era singura care il cunostea cu adevarat, singura care il intelegea chiar daca nu zicea nimic [desi el nu a recunoscut asta niciodata]. Dar stia si el ca se terminase. Jocul , nu mai era joc, iar el nu a stiut cand sa parieze cu adevarul din inima lui si a pierdut. Stiga dupa ea, dar nu o vedea intorcandu’se. Nu vroia sa se resemneze trebuia sa faca ceva, nu putea sa fie asta sfarsitul. Stia ca o ranise , dar … cum sa renunte tocmai acum?
Dupa un timp in care alergase continuu se opri,sperand ca va lasa durerea in urma.Desi inca ploua, nu ii pasa se aseza in leagan si ramase acolo gandindu’se daca ar putea trai fara el. Stia ca nu, dar trebuia sa incerce. El nu o iubea… Trebuia sa il uite. Ar fi vrut sa il urasca, dar el era singurul care ar fi putut sa o faca sa zambeasca acum. Avea nevoie de el.
Ironic. Se iubeau si din cauza ca nu au stiut cand sa parieze au pierdut.S’au invins unul pe altul si au ajuns sa sufere amandoi.
Orgoliu. Lacrimi.Tristete.Sfarsitul unei iubiri. Nostalgie. Si totusi nici unul nu a renuntat cu adevarat sa lupte. Amandoi stiau ca un sfarsit nu e decat un nou inceput. Se vor regasi.Iubirea dintre ei va putea fi reinviata. O iubire titanica ce va dainui dincolo de timp si spatiu. Speranta unei vechi iubiri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu